Copiii – ce au ei si n-am avut noi sau ce am avut noi si nu au ei

   Cand zic „ei”, ma refer la copiii zilelor noastre, la copiii nostri; „noi” suntem noi, cei nascuti in anii ’80, parintii lor.

   Copilul tot copil ramane, chiar daca s-a nascut in comunism sau acum, ca traieste la sat sau la oras, ca are parinti bogati sau mai putin bogati. Copiii sunt egali, cel putin pana la o anumita varsta. Bucuria lor cea mare vine din joaca.

20160812_210409-1

   Daca reusim sa inghetam macar o clipa timpul si sa privim inapoi, ne dam seama ca noi si ei avem ceva comun: sufletul de copil. Vremurile sunt diferite, dar viata vazuta prin ochii unui copil e aceeasi, e mai simpla. Copiii rad la fel atunci cand sunt fericiti, nu stiu sa rada fals. Copiii nu pot tine suparare unii pe altii mai mult de 5 minute. Pacat ca pe parcurs aceste doua calitati se pierd la unii.

   Auzi cateodata: „pe vremea noastra….”, sau „pai noi aveam ce au ei acum?”. Chiar asa: ce au ei acum si ce-am avut noi?

   Ei au tablete si calculatoare, care le rapesc  mai mult decat ar trebui din pretiosul timp liber; noi aveam mai mult timp liber, ne jucam „in direct”, cu alti copii, nu stateam inchisi.

   Ei au „League of Lgends”, „Counter Strike”, noi aveam „Tara, tara, vrem ostasi!”,  „9 pietre”,  „Ratele si vanatorii”.

   Ei au locuri de joaca special amenajate, din ce in ce mai multe si mai atractive, noi aveam toata strada.

   Ei au skateboard si role, noi ne construiam singuri „caruturi” dintr-o scandura si 4 roti (cei care au locuit la sat sigur stiu😊).

   Ei folosesc retele de socializare, noi aveam oracole, in care completau toti prietenii.

   Ei ii au pe Spiderman, Superman, Ironman, Batman, Captain America, Darth Vader….noi ii aveam pe Pif si Hercule, pe Popeye marinarul, pe Rahan.  Dar si ei si noi privim impreuna si ne amuzam la Tom si Jerry, Chip si Dale sau Mickey Mouse.

   Ei au telefoane mobile si sunt mereu la curent cu tot ce se intampla cu ceilalti, noi ne deplasam de la unii la altii cand voiam sa vorbim.

   Pe ei ii ducem de mici la inot, dansuri, pian, tenis, engleza, teatru, gimnastica, platim profesori, si tot ni se pare uneori ca nu facem destul. Noi ne invatam unii pe altii, era suficient sa vina unul cu o noutate, ca arata la toti.

   Da, ei au mai multe decat am avut noi, din multe puncte de vedere. Dar asta nu inseamna ca noi am fost „mai putin copii”.

   Pentru toti copiii: bucurati-va de copilarie la maxim, e cea mai frumoasa varsta. Dar de asta o sa va dati seama tarziu.

Anunțuri