Ochii spun mereu adevarul

 Printre cateva calitati care intra in „configuratia” mea de baza, s-au strecurat si doua defecte: vorbesc mult (dar nu si prost, cred eu) si analizez oamenii. Prima data cand cunosti o persoana o privesti in ochi, nu? Asa e frumos. Ochii sunt oglinda sufletului. Sunt ca un cip, in care sunt incorporate trasaturile care te definesc.

   Ma simt norocoasa sa am in jurul meu cateva persoane cu care ma inteleg din priviri. Sunt momente cand ne tachinam, sau ne contrazicem, dar, de multe ori, e de ajuns o singura privire care „restabileste pacea”. Uneori sunt trista sau suparata din diverse motive, dar anumiti ochi risipesc norii si imi aduc cel putin un zambet timid pe buze. Fara niciun cuvant. Atunci realizez poate cel mai mult cat conteaza sa am aproape un om atat de frumos. Nu le-am zis niciodata asta, dar sunt sigura ca si ei gandesc la fel.

 Trecerea anilor ne schimba  „exteriorul”, dar ochii, privirea,  raman la fel, nu stiu sa imbatraneasca. Ei raman la fel de sinceri si de luminosi.