Povestea unei familii

   A fost o data, demult…o fata tanara si frumoasa, cu sange de bulgar. Fusese crescuta si educata frumos, in spiritul credintei in Dumnezeu. Ea l-a intalnit pe el, un baiat mai rebel, dar foarte istet, caruia „ii mergea mintea la afaceri”. Impreuna au format o familie. Ghinionul a facut ca primii 2 copii sa le moara, fata la 3 ani, apoi, baiatul, dupa nastere. Dupa cativa ani, in sfarsit, a venit pe lume un baiat, apoi o fata. Erau fericiti si se descurcau foarte bine.El era un bun comerciant si, desi erau vremuri grele, dupa al doilea razboi mondial, reusise sa se descurce. Familia lui avea moara si carciuma, un fel de pub al zilelor noastre. Toate au mers bine, pana in seara zilei de 17 iunie 1951, cand au fost urcati cu forta in trenuri si deportati in Baragan. Au stat acolo, departe de casa, 4 ani si jumatate, ani grei…nu ai cum sa nu plangi daca le asculti povestile celor care mai sunt in viata. In Baragan a venit pe lume al treilea copil, tot o fata. Cu timpul, au reusit sa-si construiasca si o casuta acolo, dupa ce, in primul an, locuisera in bordei, iar copiii dormeau intr-un sifonier, singurul lucru pe care putusera sa-l ia de acasa. Dupa cei 4 ani si jumatate, au revenit acasa. Acasa doar in sat, pentru ca nu mai aveau nimic, averile le fusesera confiscate…nu s-au dat batuti si au luat-o de la capat. Ea se pricepea la gradinarit, el la comert si politica. In timp, harnici si ambitiosi cum erau amandoi, au agonisit o avere considerabila. Familia s-a marit cu inca o fata, in total aveau 3 fete si un baiat. Ea, mama lor, era sufletista si credincioasa, isi iubea copiii si avea grija de casa. El, tatal, era mai rece, poate si din cauza necazurilor. Copiii lor au facut liceul, cu peripetii, pentru ca, fiind chiaburi, abia au fost inscrisi la liceu. Apoi facultate. Baiatul povestea cum mama lui venea din Drobeta Turnu-Severin, tocmai la Bucuresti, incarcata cu pachete: tot ce avea mai bun ii aducea baiatului plecat la facultate, sa devina profesor. Ea l-a sprijinit, tatal insa ar fi vrut sa-l vada carciumar, afacerist.

   Aveau o familie fericita. Baiatul a terminat facultatea si a revenit in satul natal, era profesor. De geografie. Un om inteligent si cu simtul umorului foarte dezvoltat. Stia ca e febletea mamei lui si, cand avea nevoie de bani…intr-o zi a venit acasa trist. Mama l-a intrebat ingrijorata ce are. L-a rugat sa-i spuna si i-a promis ca ea il ajuta, orice problema ar avea. Atunci, el i-a spus ca ii fusese spart fisetul de la scoala si i se furasera punctele cardinale. „Si sunt scumpe?” a intrebat mama. „Da, mama, 1200 lei fiecare punct cardinal.” Mama, tot mama. Avea ea banii ei, mereu avea. I-a dat 5000 de lei baiatului, ca sa poata plati cele 4 puncte cardinale, sa nu aiba baiatul ei probleme. Ea l-a iubit mult, dar si el si-a iubit mama.

   Peste ani, adica dupa revolutia din decembrie 1989, le-a fost retrocedata averea si toate bunurile confiscate: moara, casa, pamanturi, carciuma cu crama la subsol…Parca au renascut. Erau toti foarte bucurosi. Copiii se casatorisera si aveau, la randul lor, copii. Impreuna, au pus bazele unei mori, o moara moderna, cu utilaje aduse din Elvetia. Pe langa moara aveau cafe-bar, apoi brutarie, utilaje agricole, o micro ferma….povestea s-ar fi putut incheia aici, cu un simplu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, dar n-a fost sa fie asa.

   Tocmai cand aveau bani, cand erau bogati, cand aveau afaceri, erau inscrisi si in partide politice, au inceput certurile in familie. De la ce au plecat aceste certuri….nu mai are importanta acum. Mama a plecat de langa ei in 1997, iar dupa moartea ei, familia s-a dezbinat. Se pare ca ea fusese liantul dintre ei, ea ii tinuse uniti, ea avea cate o vorba buna pentru fiecare.

   Relatia cu tatal s-a deteriorat, la fel si relatiile dintre copii. Nu ramasesera decat ei si copiii lor. Marea familie nu mai era. 4 copii si 9 nepoti.

   Necazurile si certurile intre copii au continuat. Intre timp, sora cea mare a parasit si ea aceasta lume, apoi tatal. Si familia tot dezbinata era.

   Apoi s-a imbolnavit baiatul. Din pacate, in 2014 a pierdut lupa cu boala, dar a avut grija sa lase in urma lui pace. EL a reusit inainte sa ne paraseasca, sa aduca linistea in familie. Nu mai aveau averi pe care sa se certe, nu mai aveau motive. A murit linistit, impacat, ca un inger.

   Si a lasat in urma intelegere si pace in familie. Acum, dupa multi ani, putem sta toti la aceeasi masa, copii, nepoti si stranepoti. Certurile au ramas in trecut. Asta e cea mai mare realizare. Si de acum inainte stiu sigur ca nu vor mai fi certuri intre noi.

   Cei doi tineri de la inceputul povestii au fost bunicii mei, iar baiatul lor, profesorul, a fost tatal meu. Mai sunt in viata doua dintre fete, cele mici, noi, cei 9 nepoti si copiii nostri. Toti avem in comun aceeasi lectie de viata. Iar eu cred ca e adevarata expresia „sangele apa nu se face”.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Povestea unei familii&8221;

  1. Beta zice:

    Adevarat sangele apa nu se face dar sunt familii care trec dincolo neimpacate si pline de ura pentru ceva ce este material, pamantesc . Nu au inteles ca nu are valoare decat cat foloseste aici dar trebuie cu dragoste si pace macar intre membrii familiei impartita bogatia dobandita. Bunica mea mi-a spus ca : „Omul vine in lume gol si tot gol pleaca cu trupul”. Bogatia este acumularea spirituala , doar cu asta trecem dincolo si trebuie sa ne ingrijim sa fie curat si usor ca sa fim fericiti.
    Frumoasa povestirea , aveti talent si ma bucur ca acum este intelegere si bine in familie datorita acelui inger de om. Va doresc o saptamana placuta cu multe realizari ❗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s